Ispasul sau Inaltarea

În joia din a şasea săptămână după Paşti creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului, numită în popor – Ispas. La 40 de zile de la Înviere, Iisus se înalţă la cer după ce s-a arătat în câteva rânduri ucenicilor săi. De Paştele Morţilor s-au împărţit ouă şi cozonaci. În tradiţia populară zilele acestea au o încărcătură specială, chiar magică. În ziua de dinainte de Ispas, care mai e numită şi Ajunul de Ispas, sau Moşii de Ispas, Bălţatele sau Pestriţele, nu se lucrează decât jumătate de zi. Cei ce muncesc toată ziua le bate piatra holdele şi sunt pociţi ei sau copii lor. Pentru paza casei şi a familiei de strigoi, se taie leuştean şi se atârna la porţi şi la ferestre, iar femeile adună plante de leac. Noaptea înfloreşte feriga şi alunul, care sunt bune de farmece de dragoste. În aceasta zi de Bălţate sau Pestriţe se ţine post că e rău de lupi sau alţi prădători. În ziua de Ispas, credincioşii se încing cu foi de nuc la brâu, pentru că şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer. La Ispas, vitele se bat cu leuştean, ca să se îngraşe. Nu se dă foc şi sare din casă, iar tot ce se seamănă după această zi nu mai rodeşte.